Eu zic ca se face teatru si la Constanta . Ba mai mult , se face teatru antic la un nivel urias la Constanta. Nu sunt deloc un sustinator al teatrului antic grecesc. Sunt de parere ca nu prea mai sunt lucruri de exploatat in aceasta zona. Iata ca trupa teatrului de stat Constanta mi-a schimbat radical parerea prin spectacolul "Dionysos".
Duminica a avut loc prima reprezentatie a acestui spectacol senzational. A fost o reprezentatie de tip"experiment" la care au fost invitati prieteni apropiati ai actorilor printre care ma aflu si eu dar si spectatori fideli care isi aloca in fiecare weekend 2-3 ore pentru a se delecta cu capodopere teatrale puse in scena la teatrul de stat.
Cand spun senzational ma refer la faptul ca spectacolul a aratat exceptional din toate punctele de vedere exceptand anumite greseli tehnice din partea sunetistilor si a luministilor care au cam dat-o in bara la capitolul profesionalism la nivel tehnic.
Sa vorbim putin despre spectacolul in sine vazut din ansamblu.
Ni se prezinta povestea zbuciumata a unui "trimis" al zeului Dionysos care incearca sa-l aduca pe zeul suprem in vietile si in mintile oamenilor. Acesta a fost desconsiderat mult timp de catre oamenii care il considerau nebun si ridicol. Singurele fiinte care i-au ramas profund loiale si credincioase lui Dionysos au fost bacantele .
De la momentele trepidante si in acelasi timp stranii in care vocile actorilor te strapungeau pana in adancul maruntaielor facandu-te sa intepenesti in scaun si pana la efectele speciale senzationale am observat o cu totul alta abordare a teatrului antic .
O abordare moderna care te face mai mult sa simti decat sa rationezi povestea si firul actiunii.
Rolul lui Dionysos a fost interpretat magistral de Marius Bodochi care a reusit sa creeze un personaj monumental a carui voce iti ramane bine intiparita in minte. Un actor cu o tehnica vocala absolut exceptionala care te facea sa crezi si sa fii deacord cu tot ceea ce scotea pe gura. Bineinteles ca tot acest spectacol n-ar fi aratat asa fara sprijinul urias pe care rolul colectiv "Bacantele" l-a oferit spectacolului.
Bacantele au fost stranii, uriase, trepidante, infricosatoare, comice, dramatice, monumentale si de neconfundat. Fiecare actrita care a luat parte la constructia acestui rol colectiv si-a pus amprenta prin voce ,miscare ,expresivitate si interpretare. S-a pus foarte mult accentul pe cromatizarea cat mai diversificata a vocilor . Nici o voce nu semana cu cealalta si nici un ton rostit nu semana cu cel de dinainte.
Legat de toti ceilalti actori tin sa-i felicit pe toti, in special pe Andu Axente ,Ionut Alexandru si pe longevivul Alexandru Mereuta care la o varsta la care alti batrani sunt imobilizati la pat el joaca inca pe scena reusind sa transmita stari si sentimente pe care actori mai tineri decat el nu reusesc sa le transmita.Vocea lui inca mai strabate catre sufletele oamenilor . Niciodata nu-l uiti indiferent ca joaca rolul principal sau ca are 2 replici intr-un spectacol de 3 ore .
Se vede deci experienta acumulata in zeci de ani de teatru.
Regia extraordinara a acestui spectacol poarta semnatura regizorului italian Daniele Salvo care a intreprins un proiect urias cu acest teatru. Un regizor cu o viziune noua ,reimprospatata .
Una peste alta a fost un spectacol exceptional . O poveste uriasa creionata de un regizor maestru si de niste actori fermecatori.
Felicitari !
Cei interesati de pictura pot citi si despre - Despre Corneliu Baba - Ultimele fotografii cu pictorul Corneliu Baba -arhiva rara 1997.
Pentru cei pasionati de filmele vechi am scris articolul urmator - Top 10 filme vechi care inca s-ar putea bate pentru Oscar - Despre filme.
Photo credits:Iulia Pana
Duminica a avut loc prima reprezentatie a acestui spectacol senzational. A fost o reprezentatie de tip"experiment" la care au fost invitati prieteni apropiati ai actorilor printre care ma aflu si eu dar si spectatori fideli care isi aloca in fiecare weekend 2-3 ore pentru a se delecta cu capodopere teatrale puse in scena la teatrul de stat.
Cand spun senzational ma refer la faptul ca spectacolul a aratat exceptional din toate punctele de vedere exceptand anumite greseli tehnice din partea sunetistilor si a luministilor care au cam dat-o in bara la capitolul profesionalism la nivel tehnic.
Sa vorbim putin despre spectacolul in sine vazut din ansamblu.
Ni se prezinta povestea zbuciumata a unui "trimis" al zeului Dionysos care incearca sa-l aduca pe zeul suprem in vietile si in mintile oamenilor. Acesta a fost desconsiderat mult timp de catre oamenii care il considerau nebun si ridicol. Singurele fiinte care i-au ramas profund loiale si credincioase lui Dionysos au fost bacantele .
De la momentele trepidante si in acelasi timp stranii in care vocile actorilor te strapungeau pana in adancul maruntaielor facandu-te sa intepenesti in scaun si pana la efectele speciale senzationale am observat o cu totul alta abordare a teatrului antic .
O abordare moderna care te face mai mult sa simti decat sa rationezi povestea si firul actiunii.
Rolul lui Dionysos a fost interpretat magistral de Marius Bodochi care a reusit sa creeze un personaj monumental a carui voce iti ramane bine intiparita in minte. Un actor cu o tehnica vocala absolut exceptionala care te facea sa crezi si sa fii deacord cu tot ceea ce scotea pe gura. Bineinteles ca tot acest spectacol n-ar fi aratat asa fara sprijinul urias pe care rolul colectiv "Bacantele" l-a oferit spectacolului.
Bacantele au fost stranii, uriase, trepidante, infricosatoare, comice, dramatice, monumentale si de neconfundat. Fiecare actrita care a luat parte la constructia acestui rol colectiv si-a pus amprenta prin voce ,miscare ,expresivitate si interpretare. S-a pus foarte mult accentul pe cromatizarea cat mai diversificata a vocilor . Nici o voce nu semana cu cealalta si nici un ton rostit nu semana cu cel de dinainte.
Legat de toti ceilalti actori tin sa-i felicit pe toti, in special pe Andu Axente ,Ionut Alexandru si pe longevivul Alexandru Mereuta care la o varsta la care alti batrani sunt imobilizati la pat el joaca inca pe scena reusind sa transmita stari si sentimente pe care actori mai tineri decat el nu reusesc sa le transmita.Vocea lui inca mai strabate catre sufletele oamenilor . Niciodata nu-l uiti indiferent ca joaca rolul principal sau ca are 2 replici intr-un spectacol de 3 ore .
Se vede deci experienta acumulata in zeci de ani de teatru.
Regia extraordinara a acestui spectacol poarta semnatura regizorului italian Daniele Salvo care a intreprins un proiect urias cu acest teatru. Un regizor cu o viziune noua ,reimprospatata .
Una peste alta a fost un spectacol exceptional . O poveste uriasa creionata de un regizor maestru si de niste actori fermecatori.
Felicitari !
Cei interesati de pictura pot citi si despre - Despre Corneliu Baba - Ultimele fotografii cu pictorul Corneliu Baba -arhiva rara 1997.
Photo credits:Iulia Pana
.jpg)
Postări
