Unul dintre cei mai importanti reprezentati ai clasicismului Corneliu Baba figureaza in fiecare licitatie de arta fie contemporana fie de arta clasica . Cunoscut mai ales pentru portretele sale dar si pentru seria de lucrari "Spaime" si "Regele nebun " ,toate acestea reprezentau un strigat din partea umanului la adresa regimului,a demagogiei si manipularii sociale ce nu a reusit sa-i imbacseasca opera in nici un moment.Portretele sale reprezentau oameni mai mult sau mai putini speciali dar toti de o unicitate si de o sonoritate extraordianara,toti erau in postura unor monumente umane elogiate de admiratorul lor etern,pictorul .Spaimele sale reprezentau adevarata fata a omului din vremea socialismului ,trist ,disperat,infricosat,flamand,sarac,inversunat, alta fata decat cea de cetatean patriotic ce se arata in paradele dedicate conducatorilor.Ador pictura lui Baba deoarece prin ea fiecare gest cromatic orice om isi da seama cat de aprig de paste degenerescenta,degradarea mintala si sufleteasca ce ne poate duce la autodistrugere . Corneliu Baba este pictorul dramei destinului uman.Regele sau nebun reprezinta un erou al propriei lumi inchipuite ,el este propriul sau rege ce este prizonier in propria celula intunecata imbatat in vise si aspiratii egoiste . Poarta din cand in cand o coroana de hartie pe cap simbolizand diferenta dintre aparenta si esenta si uneori are in preajma sa un caine maidanez caruia ii urmeaza exemplul invartindu-se in jurul cozii in picioarele goale si cu o mantie rosie in acea celula nesfarsita si ingusta cautandu-si idealurile si visele sale naive .Arlechinul reprezinta un timp uman de comedie trista ,un destin ridicol in postura clownului din spatele cortinei catifelate si a rasetelor ce o arata pe scena se afla un exemplu de fiinta pierduta in influentabilitate .Arlechinul reprezinta acea paiata care are ca scop sa-i faca pe toti fericiti insa care nu descopera secretul de a se face pe el insusi fericit .

Pictura lui Corneliu Baba este ca o rasuflare rece si apasatoare in  ceafa ce te forteaza sa observi adevarul vietii obligandu-te sa-l infrunti si sa lupti nobil in aceasta lupta .

Unul dintre cel mai importanti pictori romani contemporani ce a adus in scena prin arta sa conditia umana a omului in societatea comunista in care libertatile personale erau extrem de restranse . Corneliu Baba asadar devine probabil cel mai important pictor al ultimelor 2 decenii data fiind valoarea incomensuabila a operei sale.
Picta dintr-un viciu si uneori ca sa se simta mai putin singur...
Acesta a adunat in jurnalele sale mii si sute de mii de ganduri despre regimul de atunci .
Pareri ,opinii,bucurii,tristeti,mandrii,suparari,frustrari si vise.
"Doresc ca pana la final sa raman Eu ,mare sau mic indiferent cum. Poate e cel mai greu lucru..."-Corneliu Baba (jurnal 1987).
Avand puternice influente de la Goya si Picasso acesta a reusit sa-si formeze propriul sau stil bine definit care transmite emotia si frica resimtita de cel ce a avut norocul de a se naste intr-o lume in permanenta cu 100 de ani in urma din punct de vedere al mentalitatii.
Serii de lucrari uluitoare cu un mesaj social puternic ca "Regele nebun" sau "Spaime" au reusit sa rascoleasca chiar si publicul de atunci prin mesajul lor dur si infricosator care ne arata cealalta fata nevazuta a vietii omului de rand in regimul comunist.
Corneliu Baba ne-a adus in Comunismul din spatele cantecelor patriotice pozitive ,a paradelor extravagante si a fotografiilor superbe cu Ceausescu si pionierii . Acesta ne-a prezentat viata in regimul comunist ca fiind o adevarata puscarie colectiva in care fiecare are cusca lui din care nu mai vrea sa iasa fiind deja adus in stadiul de nebunie.

Corneliu Baba definea ideea seriei"Regele nebun " in felul urmator :"M-am gandit pur si simplu vag si direct la aceasta problema a libertatii de exprimare . Cei care depasesc linia sunt considerati nebuni de catre majoritate . Totodata ei se cred regi . Imaginea in ansamblu nu prezinta mare lucru decat un personaj intr-o incapere imbracat cu mantie de culoare rosie sau portocalie si cu o coroana pe cap . Insa daca stam sa privim in esenta acea coroana este de hartie ,mantia ii sta larga pentru ca acel personaj este slabit si distrus iar figura sa hipnotica cu privirea pierduta in gol este insotita de o coarana de carton . Este practic ca un caine care se invarteste in jurul cozii..."

Iata cateva fotografii absolut exceptionale cu Corneliu Baba si sotia sa cu cateva saptamani inainte ca acesta sa se stinga din viata in acelasi an 1997.

Interpretarea sa dupa florile lui Van Gogh a fost adjudecata cu peste 4 milioane de euro la o licitatie a faimoasei case de licitatii londoneze Sotheby's.
Pe Adrian Ghenie l-am descoperit in urma cu aproximativ 2 ani de zile cand lucrarea sa "Doctor Mengele 2" fusese adjudecata cu 250 de mii de lire sterline tot la Sotheby's . Am fost surprins si nu mi-a venit sa cred ca un artist roman a ajuns din nimic sa aiba o asemena cota pe piata . Era practic un necunoscut pentru noi romanii dar afara invartea mii de bani , avea expozitii in cele mai faimoase saloane din lume iar cota lui era una ce se batea  cu cea a artistilor  contemporani decedati.
Nu prea vreau sa vorbesc despre lucrarea "Sunflowers" care a fost adjudecata deoarece consider ca nu e ceva departe de original . Prefer originalul desi tehnica lui Ghenie imi place . Faptul ca a reusit sa o transpuna pe o suprafata atat de mare a fost avantajul sau . O lucrare de dimensiuni mari atrage privitorul prin energia ei ca un magnet . Este mult mai puternica .
Ghenie abordeaza o zona a epresionismului modern avand ca subiect teme istorice din istoria religiei si a nazismului . Am vazut foarte multe lucrari cu trimitere la epoca nazista infatisand scene de la Holocaust ,portrete ale comandantilor conducatori a-i regimului dar si cateva compozitii fantastice reprezentand scene din razboi. Ghenie ne pune in scena ca si Francis  Bacon de altfel , "brutalitatea realitatii" abordant subiectul conditiei umane . Mutilari sufletesti sau fizice ale omului ancorat in istoria poporului German . Un artist special cu un simt estetic fascinant care atinge cele mai grave subiecte prin picturile sale . Cateva lucrari chiar le-as pune pe perete deoarece ma inspira in viata . Altele nu pentru ca sunt prea sumbre si crude . Totusi trebuie sa fim mandri noi ca si romani ca ne putem asocia cu numele unui asemenea maestru .

Recent am vazut un articol scris exact la incheierea unei licitatii de arta Postbelica ,era vorba de un record doborat de catre Mark Rothko pe piata  de vanzare de arta . O lucrare a sa fusese vanduta cu pretul de 86,9 milioane de dolari ajungand sa detina titlul de cea mai scumpa lucrare de arta moderna postbelica.Precedentul record care a fost doborat fusese detinut de catre Francis Bacon cu o lucrare "Tryphtic" vanduta cu 86,3 milioane de dolari in 2008.Nu am vazut pana acum o expozitie Mark Rothko desii imi propun sa reusesc si acest lucru in cel mai scurt timp deoarece este o experienta de neuitat , lucrarile sunt mari si stridente in ceea ce priveste cromatica si te fac sa visezi cu ochii deschisi  la un paradis al culorilor.
Mark Rothko a fost un pictor american al anilor 30-70 facand parte din curentul expresionismului abstract , acesta a capatat foarte greu notorietate de artist deoarece arta lui era greu de digerat de catre publicul din acea vreme. Pe mine in special ma impresioneaza modul de lucru al lui Rothko ,la el nu este zugraveala culoarea se tese pe panza ,acesta a exploatat atat de mult fotografia grava adusa in fata de Andy Warhol incat a ajuns sa simplifice ajungand la nuante de culori ce pot exprima sentimentele si trairile omului. Rhotko a facut atat de multe studii asupra fotografiei deformate coloristic incat a ajuns la esenta acesteia fara cine stie ce elemente stilistice ,totul tine de vizualul pe care aceste lucrari ni-l impun indirect . Agonie -Extaz-Moarte ,acesta este ciclul prin care s-a desfasurat arta lui Mark Rothko de -alungul activitatii sale. De mentionat este ca acesta pornise pe drumul suprarealismului dar a realizat mai tarziu ca adeavarata esenta se afla in lucrurile simple exprimate cu efecte simple (inchis -deschis) si ca important este sa exprimi niste sentimente ,de abea atunci culoarea traieste frumos pe panzdea. In vremea in care acesta traia s-au organizat o groaza de expozitii cu lucrarile lui ,cei mai multi dintre privitori ieseau striviti ,nervosi din sala de expozitie dar erau si cativa care erau fascinati de opera lui si care plateau sume record la acea vreme .Pe masura ce imbatranea si devenea mai trist si lucrarile lui se conformau la emotiile si trairile artistului in aceasta inlantuire dintre artist-lucrare-privitor.

Din pacate viata lui Mark Rothko a fost impanzita de evenimente mai putin fericite ,fusese parasit de doua ori intrase in depresie si consuma extrem de mult alcool si pastile care ii provocau trairile de care avea nevoie pentru a realiza acele lucrari spirituale . In anul 1970 este extrem de trist si realizeaza ca este bi-sexual de fapt si imediat dupa ce realizeaza acest lucru se sinucide in atelierul sau (zace mort in atelier timp de 3 zile) ...

De-alungul existentei mele artistice am urmarit mereu ca intr-un portret sa surprind starile celui pe care il desenez (pictez) facand o usoara legatura cu sentimentele mele fata de lucrarea respectivului portret.Un portret nu trebuie neaparat sa semene cu cel pe care vrei sa-l infatisezi ci trebuie sa aiba trairile lui,trebuie sa aiba sintamintele lui ,sa transpara pana la acesta ca o umbra pe un perete alb.Trebuie sa fie recunoscut imediat modelul chiar daca portretul nu este fidel absolut acestuia ,daca artistul surprinde esentialul sufletului ce se reflecta in privire si pe chipul acestuia atunci a realizat un mare lucru.Ceea ce se leaga intr-un fel de seria mea de portrete este o personalitate care mi-a fost si idol si model si sursa de inspiratie ,l-am admirat si la bucurie si la suparare ,l-am iubit si la extaz si la agonie. Un artist pe nume Vincent Van Gogh care a fost ca un spirit pentru mine care ma "bantuia" de fiecare data cand realizam un portret sau pur si sinplu cand puneam mana pe pensule .Van Gogh a insemnat pentru mine cel mai eficient mod de eliberare emotionala ,cand realizam un portret al acestuia asterneam o parte din sufletul meu,nu imi permiteam sa nu fiu altfel decat sincer si darnic in sentimente si trairi.De-alungul anilor am realizat 4 portrete in maniere diferite in care l-am examinat pe Van Gogh si l-am recreat in viziunea mea.Un singur portret este ca o marturie monumentala ce te obliga sa ie-i in seama lupta cu destinul si sa stapanesti fragilitatea vieesta este "Portret :Vincent Van Gogh cu palarie turcoaz".Nu spun ca celelalte sunt de neluat in seama insa acesta are ceva special in el ,poate pentru ca este si primul portret realizat de mine acum un an si jumatate (aproximativ 2 ani) ,este curat si pot spune ca este cel mai sincer portret din toata seria mea de portrete fiind ca un etern elogiu al unui suflet zbuciumat.Fiecare portret din cele 4 este special in felul lor ,reprezinta acelasi om dar in stari sufletesti diferite si in perioade ale vietii diferite.Viata este ca un tatuaj ce ramane in suflet,are etapele sale pana la final cand ajunge sa fie doar o frunza cazuta de pe ramura sufletului tau.Am fost intrebat daca regret vreun portret avanad in vedere ca toate dateaza din perioade diferite si sunt lucrate in stiluri diferite... De fapt,sunt 2 portrete realizate in stilul impresionist ,post-impresionist si 2 realizate in stilul expresionismului (abstract)! Nu regret absolut nici un portret deoarece sunt marturii ale existentei mele,ale trairilor mele ,ele reprezinta pentru mine un elogiu frumos al unui zbuciumat destin uman pe care il astern ca intr-o scrisoare ce va fi deschisa de o noua generatie sau cine stie....

Astazi am vazut un documentar despre arta si compromisurile lui Sabin Balasa difuzat de TVR ."Pictorul tineretii" se autoproclama intr-un interviu din anii 70 acordat TVR-ului spunand ca atat el cat  si tinerii se recunosc in picturile lor .In primul rand cred ca el a apelat la avantajul faptului ca lucrarile sunt executate intr-un stil de Suprarealism agreabil acoperind radacinile Realismului Comunist prin reprezentarea oamenilor care sufera intr-un spatiu nesfarsit si in mijlocul lor se afla un imparat binefacator .Sabin Balasa spunea ca lucra in fiecare zi cate 15 ore la el in atelier si ca ii era greu sa-si creasca familia nu din lipsa de bani ci din lipsa de interes fata de aceasta  acordand o atentie nemarginita picturii sale dar mai ales  cotelor care erau stabilite pentru opera sa.

Acesta a fost comparat cu Salvador Dali ,comparatia nu-si are rostul deoarece Dali reprezenta un univers propriu la prima vedere irational dar cu o samanta complexa ancorata in gandirea artistului si transpusa pe panza.Balasa doar incerca sa dezvolte Suprarealismul insa subconstientul acestuia era inaclit de ideologiile epocii .In perioada regimului comunist stilul acestuia nu s-a schimbat aproape deloc decat prin faptul ca odata ce puterea lui Nicolae Ceausescu crestea Balasa incerca sa mai strecoare cate un apropo care sa determine un proiect cu portretele sotilor Ceausescu realizand lucrari reprezentand personaje cat se poate de purificate din punct de vedere estetic care capatau o usoara dominatie pe suprafata bineinteles cu intentia artistului .

Nu-i contest talentul lui Balasa ,sunt lucrari care imi plac mult insa nu pot spune ca este un geniu deoarece un geniu reprezinta lumea asa cum o vede el iar Balasa reprezenta lumea in functie de regulile regimului Comunist si dupa sufletul reprezentantilor acestui partid.Chiar daca Balasa nu a recunoscut asta niciodata ,pictura sa este un fel de piatra crapata pusa la temelia unui bloc deoarece acesta incearca din rasputeri sa acopere influentele epocii comuniste mascand acest lucru plasticizand personajele si incercand sa isi forteze sansele prin cautarea unei forme cat mai libere .
Parerea mea este ca daca Balasa isi schimba brusc tematica in perioada Comunista acesta ar fi ramas doar un pictor necunoscut insa acesta s-a conformat cu idealurile epocii devenind artist de curte .Se vede ca Balasa nu era el in acele lucrari ,era altcineva ,cineva pe care Balasa il imita si il alimenta ca pe un geniu care produce niste lucrari extraordinare si care isi vede de treaba lui ca un cetatean adevarat.Una peste alta sa tragem linie,pictura lui Balasa a fost dezvoltata de acesta in asa fel incat sa placa tuturor fiind bine gustata de mai marii nostri si fiind de o finete si de o libertate inselatoare pentru un public generalizat.Balasa a facut in asa fel incat arta sa sa se adreseze fiecarui om insa nici macar el nu se regasea in acele mesaje pe care le transmitea prin lucrarile lui .Maestrul Baba avea o vorba pe care acum o port cu drag in suflet : Doresc ca pana la final sa raman EU mare sau mic indiferent cum ,poate e cel mai greu lucru ...(Corneliu Baba-din jurnalul pictorului).