Fost soldat in trupele naziste de infanterie  intr-un batalion disciplinar din al 2-lea razboi mondial alaturi de bravii lui camarazi Micutul ,Joseph Porta si Legionarul. Inca nu v-ati prins de cine este vorba?

Va mai dau un indiciu .

Romanul sau "Gestapo" s-a vandut in peste 5 milioane de exemplare in Romania fiind cea mai bine vanduta carte din ultimul deceniu .

Daca doar cei din generatia parintilor nostri sau a celor trecuti de 20 de ani si-au dat seama despre cine este vorba e timpul sa facem lumina si pentru necunoscatori .

Este vorba despre Sven Hassel, celebrul autor al romanelor de razboi ale caror impact a fost unul urias in Romania post -decembrista.

Tinerii nu prea stiu multe despre el deoarece in scoli nu se predau decat Sadoveanu ,Slavici si Eliade dar si din cauza faptului ca in librariile de carti din Romania doar cartile cu un tiraj urias sunt expuse la vedere . 

Acest Sven Hassel a luptat pe frontul de Est in al 2-lea razboi mondial in armata germana nazista fiind distribuit intr-un batalion disciplinar . El fusese inchis intr-un lagar din Germania pentru faptul ca era impotriva partidului si pentru ca timp de 3 ani s-a ferit cat a putut de serviciul militar.

El fiind de origine Daneza nu ar fi avut nici o sansa sa fie crutat de catre soldatii germani printr-o intampinare in armata nazista. La mijlocul celui de-al 2-lea razboi mondial Sven Hassel a scapat de puscarie fiind distribuit intr-un batalion disciplinar alaturi de alti detinuti militari considerati intr-o oarecare masura "potriviti pentru front". Era nevoie de cat mai multe trupe pe frontul de est pentru a tine piept rusilor care veneau primejdios din spate . 

De fapt ,daca stam sa ne gandim mai bine si sa analizam informatiile pe care Sven Hassel le relateaza in cartile sale putem deduce faptul ca pozitia unui batalion disciplinar in al 2-lea razboi mondial era aceea de tap ispasitori trimisi la inaintare pentru a "verifica" terenul si circumstantele sale. Mai clar spus acestia erau trimisi in misiuni extrem de periculoase prin locuri greu accesibile departe de civilizatie (pe campuri,prin sate parasite ,prin munti) ,pentru a-i scuti astfel pe soldatii din linia intai . Sarcina batalionului disciplinar in care Sven Hassel isi efectua serviciul militar era aceea de a obtine informatii ,de a aduna prizonieri generali sau chiar civili si de a apara anumite portiuni ce apartineau armatei naziste . In nici un caz de cucerire a vreunei baze militare,oras sau regiune.

Ei erau carnea de tun a imperiului nazist. Traind niste vieti tumultoase cand de vagabonti -cand de eroi criminali ,cand de sobolani care se tarasc raniti si infometati prin tarana -cand fiare recunoscute si decorate cu ordine militare de mare valoare pe atunci cum ar fi Crucea de Fier.

Sven Hassel ne prezinta povestea celui mai dur razboi din istoria omenirii dintr-o cu totul alta perspectiva. Cea a soldatului ce era in slujba celui ce provocase acest mare scandal in intreaga omenire . Soldatul nu lupta in nici un caz pentru patrie si pentru crezul lui Adolf Hitler ci lupta pentru viata sa ,pentru familia sa cu speranta ca ori moartea il va scapa de acest urias chin la care era supus ori Dumnezeu ii va salva si razboiul se va sfarsi.

Sven Hassel ne prezinta razboiul din perspectiva celui ce era obligat sa lupte pentru patrie sau sa moara ,acesta preferand sa lupte pentru sine si pentru eliberarea propriei constiinte ca si-a indeplinit misiunea de barabat pe acest pamant.

Sven Hassel ne-a prezentat cum arata viata de soldat in al 2-lea razboi mondial.

De la primii pasi timizi si infricosati pe frontul de lupta ,primul camarad pierdut ,prima rana ,prima batalie pierduta ,prima tinta atinsa ,prima batalie castigata ,primul prieten ,prima dragoste ,prima betie si prima decoratie ....toate au fost adunate si puse cap la cap in opera lui Sven Hassel.

Un amalgan de trairi interioare si amintiri ale soldatului ce a luptat pentru omul care  a despicat lumea in doua si s-a jucat cu oamenii ca si cum ar fi fost niste soldatei de plastic pe care ii arunca unul cate unul  de pe masa sa de "joaca".

In cel mai celebru roman al sau "Blindatele mortii" care relateaza primele experiente pe frontul de lupta Sven Hassel ne prezinta ritualul de initiere si in acelasi timp de dezumanizare a soldatului pe campul de lupta .

Sven Hassel:"Cand esti pe frontul de lupta doar uniforma iti diferentiaza prietenii de dusmani si nici in acest caz nu trebuie sa-ti vinzi increderea nimanui . Pe front mori de frica ,de extaz ,de bucurie ,de tristete ,te indragostesti,razi ,plangi ,urli ,ucizi ....

Insa daca ceva este 100% sigur este faptul ca dupa terminarea razboiului nu vei mai avea tragere de inima sa iesi din casa . Vei fi cu totul alt om . Dupa razboi esti practic 0 din punct de vedere moral...."

Sven Hassel:"In toata experienta  mea de militar nu l-am vazut pe Fuhrer decat de 2 ori in aceasta viata .Cand pazeam trenul ce ne ducea acasa la Berlin dupa primele batalii castigate si cu 2 saptamani inainte ca acesta sa moara in fata buncarului sau . Statea singur si privea in gol tot dezastrul pe care il provocase . M-a salutat cu salutul fuhrerului specific dar se vedea ca nu avea pretentia sa-l salut si eu inapoi . Era terminat. Probabil ca-si dorea sa dea timpul inapoi si sa repare tot ceea ce a stricat . Maretul sau imperiu de neclintit se prabusea chiar sub ochii lui..."

Si totusi toata lumea se intreaba cum de a ajuns Sven Hassel sa aibe atat de mult succes cu romanele sale despre razboi. Ei bine,romanele lui Sven Hassel au avut un asemenea succes pentru ca oamenii isi doareau sa descopere si cealalta fata a razboiului . Voiau sa afle si altceva decat ca au fost multi morti si ca cel mai des intalnit sunet era acela de bombardament. Iata ca Sven Hassel asta le-a si dat . A scos la iveala povestea din spatele razboiului unde nimeni inafara de cei direct participanti nu putea patrunde .Ceea ce s-a intamplat in spatele frontului de lupta a ramas un mister ani buni .

Idile senzationale ,povesti de dragoste scurte dar intense si emotionante ,prietenii legate si destramate,pierderi inimaginabile ,momente cumplite in care sinuciderea parea singura cale de scapare ,momente de bucurie inimaginabila dar si de nebunie in care delirul ,depresia si paranoia intrau in scena necrutator . 

Sven Hassel a redat fata umana a razboiul necunoscuta pana acum de catre mase .

Sven Hassel (in "Blindatele mortii"): "Un soldat este ca o papadie care este smulsa din pamant de catre vant . Existenta ii poate fi anulata intr-o fractiune de secunda si nimeni nu-si va mai aduce aminte de el niciodata ...."

Sven Hassel:" Abea asteptam sa se termine campania frontului pe care luptam . In momentul in care eram inlocuiti de alte trupe si trimisi inapoi la baza militara ni se spunea ca putem face tot ce vrem numai sa nu incurcam . Primul lucru pe care il faceam cand razboiul lua o pauza cu noi era sa ne ducem la femei . Cred ca asta ne-a ajutat sa nu ne pierdem mintile ..."

Iubirea era singurul lor medicament care ii facea sa mai uite de probleme si de stres , si alcoolul, bineinteles.

 Sven Hassel a reusit prin romanele sale sa ne demonstreze cum chiar si cel mai blajin si echilibrat om de pe pamant poate deveni la nevoie o bestie turbata gata sa uciga tot ceea ce-i sta in cale . Setea de sange pe care razboiul i-o provoaca unui recrut dupa prima batalie castigata sau pierduta este una ce depaseste oricefel de imaginatie . Omul poate deveni o fiara extrem de periculoasa daca este adus la radacinile lui de animal in cautare de hrana si de razboi .
Carti precum :"Blindatele mortii".,"Legiunea blestematilor".,
"Camarazi de front".,"Gestapo".,"Lichidati Parisul".,"General SS".,"Imperiul iadului".
Sunt doar cateva dintre cartile care ne-au aratat adevarata fata a razboiului ce a lasat un gust cat se poate de amar in viata fiecarui om din aceasta lume . Totodata a fost un eveniment prin care ne-am eliberat si ne-am stabilit lumea cea de astazi .
Probabil ca asa este construit omul .
Are nevoie de un razboi pentru a-si da seama ca lumea este suficient de incapatoare pentru toata lumea ....

Astazi am vazut un documentar despre marturiile celui de-al doilea razboi mondial in care fostii soldati sau mai bine spus "Supravietuitorii" acestei perioade povesteau despre experientele de atunci dar si despre conditiile in care un simplu soldat traia fie pe front fie in baza militara sau chiar si in postura de prizonier de razboi.Acestia tineau niste povesti extraordinare care te introduceau in atmosfera crancena a acelor vremuri grele si sangeroase.Un fost soldat povestea ca a facut cunostinta cu duritatea si pericolul frontului de lupta inca de la varsa de 13 ani ,acesta mai povestea ca lupta pentru Hitler deoarece nu avea alta optiune ,fusese capturat de catre Germani si repartizat ca soldat copil .

Prea mic pentru un razboi atat de mare insa acesta a reusit sa primeasca cele 3 decoratii din partea ministrului apararii german .Nu cumva noi suntem prea mici sa aflam lucruri atat de mari ?Mi se pare execrabil ca un soldat care isi apara tara sa fie tratat ca un prizonier avand ca hrana tarate si paine veche si pentru a  se hidrata era nevoit sa bea apa de ploaie din jghiaburi .Un razboi nu inseamna nici ruine nici cadavre si nici suferinta ,inseamna un fel de lupta nesfarsita pentru un scop inchipuit care nu este de durata ,oare oamenii ar fi fost atat de abuzivi daca nu aveau loc 2 razboaie mondiale?Omul a facut cunostinta cu duritatea inca din antichitate si pana la urma duritatea te formeaza ,daca viata ar fi doar roz probabil ca n-am mai avea nevoie de ea ,ar fi anost! Fara euforie nu exista poezie !Pana la urma ne putem gandi ca cei care au declansat razboiul sunt oameni abuzivi deoarece nu aveau dreptul la a avea posibilitatea sa gandeasca si sa actioneze .

Asa e omul un animal fara minte care nu trebuia sa aiba dreptul la a cunoaste ! Un  prizonier povestea ca fusese ranit si a lesinat in padure dupa care o familie de romani l-au salvat de la inghet insa in drum spre casa atat el cat si romanii salvatori au fost luati prizonieri de catre germani .Acesta a tinut sa sublinieze ca nu a fost tratat ca un prizonier ,nu a fost umilit sau badjocorit ci doar a fost tinut intr-un lagar de prizonieri.Acum ma uit la acesti oameni care sunt ca niste legende vii si pot sa inteleg prin cei ce au fost de tineri razboinici sensul vietii mai bine decat de la cei mai in varsta deoarece ei sunt singurii care spun lucrurile pe fata ,au emotie si traire in cuvinte pe scurt te fac sa visezi ca esti in postura lor tragica.Romania s-a comportat ca un caine care aduce osul stapanului ,omoara o pisica si eventual face rost de niste bani ca sa mai isi cumpere un os .Am fost ,suntem si vom fi limitati in situatiile limita deoarece noi nu am avut conducatori dupa cum ne-am fi dorit niciodata decat  pe Regele Mihai si pe  alti cativa martiri ai vremurilor apuse .De cand Romania a intrat in asa zisa "Civilizatie" lucrurile au evoluat din rau in fara speranta .

Daca omul nu ar fi facut cunostinta cu violenta si cu duritatea probabil ca am fi ajuns sa ne sinucidem din pricina plictiselii emotionale insa daca nu facea cunostinta cu violenta probabil ca ar fi stat altfel lucrurile ...